Natura prinde viață și totul înverzește
Și câtă bucurie în suflet poate da,
Cu fiecare mugur ce scoarța biruiește,
Cu firicelul care învinge brazda grea,

Văd sfânta Ta lucrare și dor de libertate,
Lumina, ce puternic, străpunge în abis,
Atins de Viață, bobul înfruntă și răzbate,
Țărâna ce îl ține de-atâta vreme-nchis!

Timid el intră-n lumea ce-i pare cunoscută
Și simte-n seva-i rece, înviorări de-aprins,
Când soarele-l atinge, minunea cea tăcută
Smaraldul își înalță spre cerul necuprins!

În jur e mare zgomot, e susur și vâltoare,
Dar este și tăcerea grăuntelui uscat,
Ce-n lunga-i ațipire, căzut în nepăsare,
S-a stins în întuneric, de viață lepădat!

Ajută-mă Preasfinte să tind spre înălțime,
Cu mâinile întinse, cu suflet plin de dor,
Rodirea mea să fie un dar pentru mulțime,
Ca ea să Te primească ca Unic Salvator!

Și dacă ceasu-mi bate cu ultimă putere,
În ultimă secundă la Tine mă gândesc,
Isuse, liniștirea și dulcea-Ți mângâiere,
Revigorează duhul din trupul pământesc!

10/05/2026, Barcelona- Lucica Boltasu